Sfânta Muceniță Chiriachi – Cuvântul Înaltpreasfințitului Părinte Calinic

Cuvântul Ierarhului

Iubiți credincioși și credincioase,

Sfânta Mare Muceniță Chiriachi s-a născut în Asia Mică. Părinţii ei – Dorotei şi Evsevia – îşi închinaseră viaţa în întregime Mântuitorului Iisus Hristos, zăbovind în sporite rugăciuni. Singuri, fără urmaşi, – nici de parte bărbătească, nici de parte femeiască –, nu au încetat să se roage lui Dumnezeu pentru a le dărui un copil, cu promisiunea că, dacă li se va împlini dorinţa, îl vor închina Lui.

Dumnezeu a dezlegat nerodirea lor, binecuvântându-i cu o pruncă; i-au pus numele Chiriachi, pentru că s-a născut în zi de duminică – Ziua Domnului (kiriaki în limba greacă).

Când Chiriachi avea în jur de 16 ani, împăratul roman Diocleţian a pornit prigoana împotriva creştinilor. Atunci au fost pârâţi atât părinţii, cât şi copila că sunt creştini. Din acest motiv, funcționari aflați în slujba împăratului au venit şi, luându-i pe toţi trei, au despărţit pe fecioară de părinţii ei, pe care i-au dus la Melitene în Armenia. Aici au pătimit pentru Hristos, fiind chinuiţi de dregătorul Just/Justus. Respectând prevederile decretului imperial, Chiriachi a fost trimisă – în lanţuri, asemenea unui criminal de război – la cezarul Maximian Galeriu (293-311), ginerele lui Dioclețian, în Nicomidia. Acolo a fost bătută crunt cu toiege de fier. Ca să fii capabil de o asemenea atrocitate discernământul trebuie să îți fie pervertit în totalitate!

Văzând prigonitorul că loviturile nu au izbutit să o determine pe Chiriachi să se lepede de Hristos, a lăsat-o în seama dregătorului Ilarion al Bitiniei care, vrând să o ademenească să se închine idolilor, a chemat-o la judecată în templul închinat acestora. Însă înainte de a ajunge Chiriachi în acel templu a avut loc un puternic cutremur; astfel, toate statuile zeităților au căzut și s-au sfărâmat, iar dregătorul Ilarion şi-a aflat moartea printre dărâmături.

A venit apoi un alt dregător, pe nume Apolonie, care, aflând pe fecioară în temniţă, unde fusese dusă după prăbușirea templului, a poruncit să fie aruncată într-un cuptor încins. Dar, când ostaşii au aruncat-o pe Chiriachi în cuptor, Dumnezeu a trimis o ploaie mare, care a potolit vâlvătaia şi a stins focul. Atunci, Apolonie a poruncit să fie aruncată la lei, dar fiarele, după ce au adulmecat-o, simţind sfinţenia ei, s-au retras într-un colţ al arenei.

A doua zi, dregătorul, luând la cunoştinţă despre cele întâmplate, dar mai ales de faptul că mulţi păgâni, în urma celor văzute, au crezut în Hristos, a poruncit să i se taie capul. Luând-o slujitorii, au scos-o afară din cetate, în ziua de 7 iulie a anului 303, pentru a pune în aplicare nelegiuita sentinţă. Nu au mai apucat să-i taie capul întrucât, după ce sfânta s-a rugat lui Dumnezeu şi le-a spus ostaşilor şi celor care erau de faţă să se întoarcă de la slujirea idolilor şi să creadă în Hristos, cu pace s-a săvârşit. Mulţi necredincioși – nu numai dintre cei care erau de faţă – au crezut în Hristos.

Trupul său a fost îngropat cu evlavie mare de către creştini, însă cum la mormântul său s-au petrecut multe minuni, moaştele sale au fost scoase şi aşezate spre închinare şi cinstire în cetatea Nicomidiei. O parte din capul Sfintei Muceniţe Chiriachi se păstrează în Mănăstirea „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” din Egialias în Peloponez, nu departe de Patras, iar o altă parte se găseşte în Muntele Athos.

Mănăstirea „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” din Egialias a fost construită de Sfântul Cuvios Leontie, în jurul anului 1450, ajutat fiind de fraţii Toma şi Dimitrie Paleologu. Atunci i-au oferit în dar capul Sfintei Muceniţe Chiriachi din Constantinopol, Nicomidia fiind aşezată pe malul opus al Bosforului şi foarte aproape de Constantinopol.

În Sfânta Mănăstire din Egialias – în afară de obiectele Sfintelor Pătimiri – se găsesc: capul Cuviosului Leontie, maxilarul Sfântului Apostol Pavel, ochiul Sfântului Pantelimon, un fragment din capul Sfintei Chiriachi şi o parte din capul Sfântului Ştefan cel Nou.

Fragmente din capul Sfintei Chiriachi se mai găsesc şi la Mănăstirea Dionisiu din Muntele Athos; de asemenea, moaşte ale Sfintei Muceniţe Chiriachi se păstrează în Mănăstirea „Maicii Domnului” din Evros, Mănăstirea „Sfinţii Doctori fără de arginţi” din Kastoria, Mănăstirea Kikku din Cipru, Parohia „Sfânta Kiriaki” din Trikala şi Biserica „Sfânta Kiriaki” din Alexandrupoli. În biserica închinată Sfintei Muceniţe Chiriachi din Constantinopol se găseşte icoana făcătoare de minuni a sfintei.

Mâna dreaptă a Sfintei Mari Muceniţe Chirachi se află – din 1787 – în Catedrala „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” din Huşi; în actele din arhiva cancelariei episcopale este consemnat că a fost răscumpărată de episcopul Iacov Stamati – care a păstorit acea eparhie între anii 1781-1791 – de la arhimandritul Meletie Ghica, un fost stareţ al unei mănăstiri din nordul Moldovei, înainte ca Bucovina să fi fost încorporată în Imperiul habsburgic, anterior anului 1774, şi care – la acea vreme – era vieţuitor al Marii Lavre din Muntele Athos.

Iniţial, arhimandritul Meletie intenţiona ca după mutarea sa la cele veşnice să le lase chinotitei. Numai că, îmbolnăvindu-se pe când se afla în Smirna (astăzi Izmir) din Asia Mică şi neavând mijloace financiare pentru tratament, a oferit moaştele Sfintei Chiriachi episcopului Iacov Stamati al Huşilor în schimbul unei sume infime, după cum reiese din următoarea însemnare păstrată în arhiva episcopiei: „Prin această de faţă iscălită scrisoare se face cunoscut că, pentru suma de 100 lei, am dat mâna Sfintelor moaşte a Sfintei Chiriachi iubitorului de Dumnezeu, Episcopul Huşilor, kir Iacov; şi am luat de la Preasfinţia Sa banii, dăruindu-i în mâinile sale în ziua de 1 iunie, 1787 sfintele moaşte”.

De atunci, moaştele Sfintei Mari Muceniţe Chiriachi sunt aşezate spre închinare şi cinstire într-un chivot din argint ferecat cu aur; acest chivot se află în Catedrala Episcopală. În fiecare an, la 7 iulie – cu excepţia celor 50 ani de dictatură comunistă – ele au fost scoase în procesiune prin oraşul Huşi.

Din păcate, nu avem o centralizare completă a locurilor în care se găsesc fragmente din moaştele Sfintei Mari Muceniţe Chiriachi şi nici a minunilor săvârşite la moaştele acesteia, deşi suntem convinşi că mulţi dintre cei care i-au cerut ajutorul, prin rugăciune, l-au aflat neîntârziat.

Share and Enjoy !

Shares
tecunosc

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *